Echipa Ziarului de Iasi promite ca va face tot posibilul sa se orienteze, ca si pina acum, dupa busola corecta. In mod normal, atunci cind se implineste un anumit numar de ani de la aparitia unei publicatii sau, ca acum, atunci cind consemnam un numar rotund de editii, se fac bilanturi si se avanseaza promisiuni. Iar un bun final de editorial ar putea fi: Sa ne revedem cu bine la numarul 10.000! Si de ce nu? Exista, in principiu, toate premisele. In cei aproape 17 ani care s-au scurs de la prima aparitie, Monitorul si apoi Ziarul de Iasi, cel care a continuat si a reusit sa conserve, macar la nivelul unui areal limitat, spiritul celui mai important proiect de presa locala din Romania, care nici astazi nu si-a gasit o replica cit de cit pe masura, s-a impus drept principalul formator de opinie din Iasi. Mai mult decit atit, desi reteaua Monitorul nu mai exista ca atare, cotidianul lansat pe 27 mai 1991 la Iasi de o echipa care, in buna masura, se construise pe scheletul redactiei Opiniei studentesti a introdus la nivel national noi standarde pentru presa locala. Din multe puncte de vedere: de la formula grafica pina la organizarea editoriala. Au fost lansate produse editoriale si de publicitate inovative, au fost separate stirile de opinii, au fost cultivate investigatiile si analizele de substanta si, prin initiative de tipul Consiliului Cititorilo, au fost cultivate in mod real legaturile cu comunitatea locala intr-o maniera aproape fara egal in tara. Toate, lucruri foarte importante, desigur. Numai ca, daca ii intrebi pe multi dintre sutele de jurnalisti care s-au format la scoala Monitorul/ Ziarul de Iasi, iti vor vorbi in primul rind de altceva. De atmosfera, de spiritul special din redactii, pe care, imi marturisesc multi dintre cei ajunsi astazi la mari "case mass media" din Bucuresti, nu le-au mai regasit nicaieri in alta parte. Spiritul de care vorbim nu e fo