Mascota cizmarilor vâlceni a rămas fără mâini şi picioare din cauza accidentelor rutiere.

Cizmăriile din Râmnicu Vâlcea au dispărut una câte una în vremurile post decembriste. Doar în centrul oraşului, în imediata vecinătate a Pieţei Centrale, una dintre ele a rezistat „eroic”. Oamenii îşi aduc aminte că în urmă cu vreo doi ani, pe trotuarul din imediata vecinătate a atelierului de reparaţii era o mascotă foarte inteligentă. „Se numea dom’ Pascoale şi după cum vedeţi, acum o ţinem aici, într-un colţ, după uşă” , ne spune Cristian Secan (53 ani), unul dintre cei doi cizmari care sunt mereu „prezenţi la datorie” în atelier. „Cizmăria modernă” aşa cum scrie pe firmă, are o poveste interesantă. „Cizmăria a aparţinut ginerelui meu, un cetăţean sicilian care a fost omorât în Sicilia de grupările mafiote. Eu, care am lucrat la tipografie, în presa locală a vremii, a trebuit să mă reprofilez şi alături de Gabi Nistor, unul dintre cei mai renumiţi cizmari format la şcoala din Ardel, am continuat afacerea”, spune Secan.

Vicina din Ferentari

În vremurile astea de răstrişte, cizmările nu sunt cele mai tari afaceri. „Tinerii între 20-25 de ani optează mai mult pentru încălţămitea din înlocuitori din piele, iar aceia care-şi permit să cumpere mărci renumite, precum Vara, Vicina, te trezeşti că în realitate sunt făcute în cine ştie ce atelier din Ferentari. Vara, afacerile merg şi mai prost la cizmării, pentru că oamenii merg cu încălţăminţi uşoare, papuci, şlapi, săndăluţe. Oricum piaţa e plină de tot felul de ştifturi pe care vâlcenii le cumpără de prin târguri”, spune fostul socru al sicilianului. Cristian Secan ştie să-şi respecte clientul. Le vorbeşte frumos, le face reperaţii de bună calitate, dar cu un of, tot a rămas.

Află cine l-a accidentat pe Don Pascuale în ediţia tipărită a "Adevărul de Seară".