Probabil că fără să ne dăm seama Pământul s-a întors cu susul în jos de vreme ce Nadia a ajuns să fie făcută cerşetoare şi nemernică şi să i se spună să-i fie ruşine. În România, nu în altă parte!

Robert Turcescu, mare maestru al manipulării bilelor albe şi negre şi de învârtire a gândurilor portocalii, îşi lasă mâna să lucreze fără a fi conectată la creier şi aşterne pe augustu-i blog personal caracterizările „cerşetoare“ şi „nermernică“ adresate unei mari campioane! Iar o doamnă nobody, Luana Ibacka, nebăgată în seamnă de vreo douăzeci de ani, de când făcea poze cu Smena pe la sindrofii, o jigneşte nemeritat pe Nadia, sperând că astfel se va alege cu un pospai de notorietate. Eronat, oamenii care ştiu ce înseamnă Nadia, ce dimensiune are ea în sufletele lor, nu fac decât să huiduie asemenea apariţii menite să aducă în faşă puritani autodescoperiţi, care fără astfel de intervenţii ar lustrui fie anonimatul, fie propria suficienţă.

Nadia e făcută cerşetoare, nemernică şi sortită ruşinii pentru că apare într-o reclamă la margarină alături de fiul ei. În ochii doamnei foto alb-sepia aşa ceva e nepermis, pentru că margarina are E-uri şi, dacă le-o oferim copiilor noştri, îi facem durdulii. Probabil că da, margarina respectivă are E-uri, din moment ce scrie asta inclusiv pe ambalaj. După cum E-uri se găsesc şi în carnea de pui de la hypermarket, şi în sucul care ni se etalează ca neconţinând conservanţi, poate şi în produsele naturale care se vând în târgurile de ciobani sibieni unde un kil de caş costă aproape cât un plin de benzină. În copilărie n-am mâncat doar margarină, ci şi, undeva în Ardeal, untură pe pâine. Am băut apă de pe furtunul cu care bunicul uda grădina, am înfulecat cireşe fără a mă da cu spirt sanitar pe mâini. Toate astea ni s-au întâmplat tuturor celor care astăzi facem pe snobii când cumpărăm nu orice fel de storcă