În România, lucrurile nu sunt ok. În nici o ţară din lume nu sunt, nici măcar în aia care a inventat spusa mai sus pomenită. De exemplu, la noi. åia care au aruncat cu pietre, care s-au împieptoşat în faţa jandarmilor... păi eu spun că înainte de toate sunt nişte cretini cu dinţi. Las deoparte frustrările lor de învinşi, dar cum să-ţi poţi imagina că ai şanse să ieşi victorios dintr-o bătaie cu jandarmii? Cât de tâmpit poţi să fii ca să-ţi închipui asta? Cât de mulţi dinţi trebuie să ai în gură?! åia au căşti, scuturi, bulane sau pulane ca niciodată n-am ştiut cum se spune corect, toată ziua se antrenează pe bătaie şi tu vii cu căciula trasă pe ochi şi fularu’ peste gură.
Hai, pă bune! Nu zic nu. Îi spargi capu’ unui jandarm, îi luxezi glezna altuia, da’ după aia ţi-o iei ca la vadu’ lat! Eu voiam să văd scene horror, ce au făcut jandarmii în faţa derbedeilor ălora m-a dezamăgit ca un film cu Jean Claude van Damme când aveam chef de acţiune cu Bruce Lee. Să mă ierte ultraşii... n-am chef să mă pun cu ei. Da’ voiam să le-o dea jandarmii până spuneau gata. Adică, vă rog, faceţi abstraţie de poza mea, da’ eu ţin cu jandarmii şi, dacă aş fi şeful lor, le-aş da comanda „bătaie, bătaie, bătaie!!! De trei ori bătaie şi după aia iarăşi bătaie!!!!! Fără milă, fără milă, de trei ori fără milă”.
Eu, dacă aş fi fost comandantul unui dispozitiv de jandarmi în mijlocul unor evenimente ca acelea de zilele trecute, m-aş fi transformat într-o brută fără minte şi fără sentimente. „Pă ei, pă mama lor!!!” Şi cu asta basta.
De-a lungul orelor ăstora lungi, parcă insuportabil de lungi, nişte oameni zac pur şi simplu în stradă ca să-i vadă lumea că nu mai pot şi, eventual, alde Boc şi compania (pe Băsescu lăsaţi-l în pace, vorba lu’ Cristoiu) să facă ceva, să se dea jos din braţele colegilor de partid şi să reacţioneze ca nişte fiinţe care, raţionale fiind, se gâ
