23 august 1939 s-a înscris ca o zi neagră în istoria Europei, ziua în care la Moscova este semnat Pactul Ribbentrop-Molotov sau Hitler-Stalin, prin care cei doi măcelari au recroit harta Europei Centrale şi de Est după bunul lor plac.
A început cel de-al doilea Război Mondial, cu un tribut de vieţi omeneşti nemaiîntalnit în istorie, cu uciderea în masă a unor populaţii nevinovate, cu umilinţe şi suferinţe de neimaginat. Stalin, care toata viaţa a tins să refacă Imperiul Rus, a insistat ca Basarabia să-i revină URSS. Pentru noi, repercusiunile, urmările Pactului hidos, rămân a fi simţite până în prezent.
Armata rusă nu părăseşte teritoriul din partea stângă a Nistrului, Republica Moldova nu cotrolează o treime din teritoriul său, securitatea hotarelor nu este asigurată şi controlată de autorităţile de la Chişinău. Federaţia Rusă nu doarme şi urmăreşte cu gelozie să nu ne integrăm în Uniunea Europeană, căci, altmiteri, putem deveni liberi şi prosperi, după cum este Estonia, Lituania, Letonia, Finlanda, Polonia, ţări care de asemenea au fost subiectul Pactului marilor dictatori, Stalin şi Hitler. Aşadar, din cele 6 ţări vizate în documentul secret, doar Basarabia rămâne ostatica lui Putin, urmaş fidel al viziunilor imperialiste ruseşti.
Este absolut firesc să ne întrebăm de ce tocmai noi am rămas în urma trenului European? Pentru mine lucrurile sunt foarte clare, dacă e să umăreşti istoria recentă a RM, care a avut în fruntea statului persoane şovăielnice, nostalgice după perioada apusă, concentrate pe interes personal sau de grup, care au gândit conform zicalei româneşti “mai aproape dinţii, decât părinţii". Piatra din faţa gării feroviare de la Chişinau, instalată în 1992, prin eforturile marelui patriot român Gheorghe Ghimpu, a marcat locul monumentului în memoria victimelor deportărilor staliniste. Piatra a aşteptat douăzeci de ani ca monumentul să f
