Colectivizarea forţată din Basarabia i-a transformat pe ţărani în sclavii noilor „feudali“ comuniști, care jecmăneau statul. Folclorul „sovietic“ este confirmat de arhive

Regimul comunist a lichidat dreptul la proprietate privată, considerând că aceasta este la originea valorilor burgheze. Reminiscenţele vechii orânduiri, calificate drept exploatatoare şi nedrepte, ar fi urmat să fie dezrădăcinate odată cu dezvăţarea omului de rând de simţul proprietăţii. A fost un calcul absolut greşit. Prin anularea proprietăţii private, omul a devenit mai debusolat, iar furtul din averea obştească a devenit o practică recurentă şi, mai mult, una justificabilă moralmente. Acest lucru se observă chiar din primii ani ai colectivizării în RSS Moldovenească, iar consecinţele acestei mentalităţi sunt prezente şi astăzi.

ŢĂRANII, LEGAŢI DE GLIE

Într-adevăr, nu era imoral să furi atâta timp cât furai practic de la tine, îţi făceai, într-un fel, dreptate. Era o vorbă în epocă: „La colhoz pe dealul mare, cine fură acela are!". Această logică era întemeiată pe o realitate fondatoare: la intrarea în colhoz, toată averea ţăranilor trecea în proprietate colectivă, nu numai utilajul agricol şi animalele, dar şi toate rezervele de cereale, găini, raţe, gâşte şi tot ce mai avea omul pe lângă casă.

De aceea ţăranul s-a şi opus din răsputeri colectivizării, pentru că înţelegea că astfel pierde orice posibilitate de a fi stăpân pe propria soartă. Odată intrat ţăranul în colhoz, preşedintele acestuia, un fel de feudal de tip nou, începea să-i diriguiască viaţa. Aşa a fost mai ales până în 1974, deoarece majoritatea ţăranilor nu aveau paşapoarte şi erau legaţi de glie: şeful colhozului putea decide de unul singur dacă să-i dea voie să plece din sat sau nu. Să ne amintim, de asemenea, că ţăranii obţin dreptul la pensie în URSS abia în 1964!

COLECTIVIZAREA FORŢATĂ ÎN RSSM @N_