Lucrarea Ancai Manolescu prezinta spectacolul lumii noastre, lipsit de simbolism anagogic, de ordine verticala, de transcendenta, dar care ofera un nou mediu civilizational, in care fiinta umana se redefineste, uitind legatura cu absolutul si abandonindu-si sinele profund intr-o stare de letargie. Modernitatea s-a construit pe secularizare, pe desacralizare, de aceea a discuta despre "avantajele spirituale ale modernitatii tirzii", cum face Anca Manolescu in lucrarea Stilul religiei in modernitatea tirzie, Polirom, Iasi, 2011, poate parea cel putin un gest de curaj. In modernitate, religia nu mai ofera o perspectiva privilegiata asupra lumii, a destinului uman si nu mai e nici un cadru de civilizatie. Spectacolul modernitatii inseamna inchidere in imanent, pustiu spiritual, nihilism. Religiosul se defineste acum prin opozitie cu acest spirit al vremii, cu care intra chiar in conflict. E mai greu sa slujesti religia in astfel de vremuri pline de impostura si de banalitate, mai greu sa fii un "cautator spiritual" impotriva curentului. Cine este insa cu adevarat religios poate sa-si traiasca cu rivna credinta, caci e mai greu, dar mai inaltator, intr-o societate lipsita de repere verticale, de modele transcendente, de arhetip ceresc, societati care nu mai stralucesc decit prin absenta divinului, mai precis prin ignorarea lui. Credinta se traieste astazi in privat, in public, netulburat de treptele superioare ale realului, ea imbracind, in cel mai bun caz, haine culturale, care vorbesc despre sensurile existentei, privite dintr-un pol lumesc. Cei care continua insa sa lucreze intr-un orizont religios si sint tratati ca exceptii nu pot - cel mai adesea - evita o critica a lumii moderne, pe care o resimt ca potrivnica, insuficienta, lipsita de fundament spiritual, dar plina - dimpotriva - de valori congelate, de miturile unui umanism laicizat sau chiar de ideologii totalit