În preajma integrării României în Uniunea Europeană, independenţa Justiţiei s-a aflat în fruntea priorităţilor, cel puţin pe hârtie. Cu toate acestea, dosarele tergiversate în instanţă şi intervenţiile politicienilor nu au încetat niciodată să fie subiecte pe seama cărora ţara noastră era pusă la colţ, iar rapoartele Comisiei Europene din 2007 şi până astăzi sunt aproape identice în această privinţă, cu mici excepţii.
Declaraţiile venite din partea premierului Victor Ponta şi ale preşedintelui Traian Băsescu, referitoare la demiterea procurorului Lucian Papici, ar putea avea un ecou negativ în viitorul raport MCV al Comisiei Europene, raport de care depinde aderarea României la Schengen. De altfel, Comisia Europeană a pus în nenumărate rânduri sub semnul îndoielii indepedenţa Justiţiei din România.
Progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare au fost relatate în cadrul unor rapoarte publicate de două ori pe an, din iunie 2007 şi se bazează pe contribuţiile autorităţilor din România şi pe cele ale experţilor din statele membre ale Uniunii Europene.
Cu cinci ani înainte de integrarea în Uniunea Europeană, România a avut una dintre primele iniţiative în lupta împotriva corupţiei şi a înfiinţat un organism independent în acest sens, respectiv Parchetul Naţional Anticorupţie. În 2003, PNA a devenit operaţional, iar în 2004, cadrul legal de funcţionare a PNA a fost amendat de OUG 24/2004 care clarifica poziţia PNA şi competenţele sale. Ulterior, prin OUG 134/2005, PNA a devenit DNA (Direcţia Naţională Anticorupţie), iar crearea acestei instituţii a fost promovată, de actorii politici români, ca o realizare în lupta pentru combaterea corupţiei la nivel înalt.
Cu toate acestea, în primii ani de existenţă, DNA s-a axat pe anchetarea unor cazuri de corupţie obscure, atitudine care a părut, în ochii opiniei publice