Trezeşte reacţii extreme. Avînd la bază principiul experimentului lui Pavlov, dă dependenţă. Este denumită generic telenovelă, dar poartă şi denumiri adiacente precum soap opera, sitcom sau neaoşul "serial". Este vizionată de categorii diverse de oameni, dar pentru că este "comercială" şi "puerilă" este condamnată la prejudecată; tocmai de aceea publicul ei fidel este împărţit în două categorii: "sincerii", cei care se uită şi susţin sus şi tare că se uită (uneori cam prea tare) şi "ascunşii", cei care se uită, dar despre care doar familia şi prietenii buni şi "fără prejudecăţi" ştiu că o fac. De obicei "ascunşii" nu se uită la mai mult de una sau două. Nu comentează niciodată în public episoadele telenovelei preferate şi, chiar dacă se află în mijlocul unei asemenea dezbateri aprinse, preferă să stea deoparte şi să facă pe neştiutorii, jucînd rolul celor care "nu s-ar uita niciodată la aşa ceva". De cealaltă parte se află însă "sincerii". Aceştia sînt, într-adevăr, mult prea împătimiţi ca să îşi poată ţine în frîu emoţiile. Unii chiar îşi organizează timpul în funcţie de orele de difuzare (mesele, activităţile casnice şi programul social), telenovela devenind astfel un fel de reglator bioritmic: "Dimineaţa, cînd mă trezesc, dau pe Pro TV şi mă uit la Tînăr şi neliniştit, episodul reluare, de la 9 la 10; după care, fug la bucătărie, îmi fac repede un sandviş şi, dacă mai am timp, şi o cafea şi reajung în faţa televizorului la exact 10,10, cînd începe Anita; după Anita fug repede la piaţă, mă întorc, fac de mîncare, ceva curăţenie, totul trebuind să fie gata pînă la 13, cînd începe Surorile, pe ProCinema...". "Sincerii" sînt în stare să urmărească şi cîte cinci sau şase telenovele deodată, telenovele pe care ţi le şi pot povesti cu lux de amănunte (şi fără a încurca personajele între ele). Comentează cu foc episoadele pe care le şi trăiesc intens. (Uneori se pot trezi