Faptele sunt clare: în noapte de 9¬-10 decembrie, în vreme ce în îndepărtata Africă de Sud preşedintele PSD (mai mult decât premierul şi decât parlamentarul) Victor Ponta medita la căpătâiul lui Nelson Mandela cum să-l aburească pe Barack Obama, în Parlamentul României a izbucnit un mic jihad împotriva statului de drept.

În numai câteva ore parlamentarii şi-au propus să graţieze şi să amnistieze deţinuţii condamnaţi la pedepese de până la şapte ani de închisoare şi şi-au blindat imunitatea în faţa ANI şi a DNA tinzând să devină în mod oficial, la nivelul statului român, oameni mai presus de lege. Că nu au ieşit toate aşa cum şi-au imaginat este mai degrabă rodul întâmplării. Oricum nu este totul pierdut. Discuţiile se vor lua săptămâna viitoare.

Principalele ambasade occidentale (SUA, Marea Britanie, Olanda) au reacţionat imediat, preşedintele ţării a ieşit cu declaraţii contondente într-un briefing de presă, reţele de socializare şi presa necontrolată de putere s-au întrecut în comentarii acide, oamenii scandalizaţi de iniţiativă au ieşit să protesteze în faţa guvernului la chemarea Mişcării Populare. A fost o mişcare spontană şi chiar dacă anunţul pe facebook a fost dat de Mişcarea Populară participarea, nu foarte numeroasă (vreo 300 de persoane) a dus cu gândul mai degrabă la un protest al "indignaţilor" decât la o acţiune de partid.

Au fost acolo oameni aparţinând Fundaţiei şi Partidului Mişcarea Populară, Forţei Civice şi chiar Partidului Noua Republica (în frunte cu însuşi preşedintelui acestuia, Mihail Neamţu). Pentru această primă ieşire în stradă a Opoziţiei, cauzată de o agresiune vădită a Puterii asupra statului de drept, mai mult decât numărul concret al protestatarilor a contat reprezentativitatea. A fost genul de cauză pentru România, în care interesul naţional (blocarea "priorităţilor" ticăloase ale parlamentului) ar fi trebuit să preval