PATAPIEVICI: "Din 2000 încoace, campaniile noastre electorale au căpătat o amprentă americană."
Ca şi campaniile americane, sunt exuberante, gălăgioase, pline de antren şi convingeri sacadate. Ca şi în America, militanţii agită sloganuri colorate ţipător, scandează lozinci cu iz de şlagăr, se ţin transportaţi de mâini, dansează, ţopăie, tropăie aprobator şi aruncă spre camerele de luat vederi chiote entuziaste. Dar, spre deosebire de America, în spatele agitaţiei electorale pare a nu mai fi rămas nimic propriu-zis politic. Ce au înţeles managerii noştri politici de la americani este că politica e spectacol, iar politicienii sunt vedete mediatice în show-uri de divertisment din care organizatorii câştigă bani graşi, iar vedetele funcţii în stat. Spectacolul a rămas doar spectacol, iar finalitatea politică ori a fost uitată, ori a fost făcută să fie uitată. Importată ca să ne ia ochii, animaţia convenţiilor americane a devenit la noi zarvă de iarmaroc. Reluăm interminabil, mi se pare, greşeala semnalată de Titu Maiorescu în 1868, în articolul „În contra direcţiei de azi din cultura română“. Spiritul public modern, spunea Maiorescu în acel articol, a fost importat din Occident de oameni „tineri“, „nepregătiţi“, incapabili de o „preţuire inteligentă“ a culturii Occidentale şi, în plus, posedaţi de viciul vanităţii, care constă în a lua aparenţele drept esenţe. Fiind incapabili să înţeleagă fundamentul istoric adânc care a produs civilizaţia Occidentală, aceştia au importat din Apus numai „formele de deasupra ale civilizaţiunii“, crezând că, prin importul acestor forme superficiale, s-a realizat întregul, adică România a căpătat un spirit public adevărat. Problema, sugerează Maiorescu, nu este că s-a imitat, ci că s-a imitat fără cap şi fără conştiinţa erorii, ceea ce a dus la o „rătăcire totală a judecăţei“ în ce priveşte deosebirea adevărului de fals, frumosului de