Ponta se grăbeşte şi face greşeli. Se află la prima sa încercare importantă ca lider de partid şi este disperat să demonstreze că poate.
Să îşi arate muşchii. Să îşi ascundă slăbiciunile. Să tranşeze situaţia cât mai rapid. După ce Iliescu şi Năstase l-au împins în încăierarea cu Geoană, s-au retras. L-au lăsat singur în lumina reflectoarelor. Toate privirile sunt acum pe el. I se observă orice ezitare. I se judecă orice gest. Orice pas greşit îi poate fi fatal.
Nu soarta lui Geoană se joacă, ci capul lui Ponta. Sângele tânăr i-a jucat feste. Şi a săvârşit cea mai mare greşeală de până acum: şi-a legat destinul de al lui Geoană. "Dacă nu este exclus, îmi dau demisia!" Ce l-a apucat? De ce a trebuit să pluseze? Într-un elan nebunesc, a aruncat pe masă o miză nouă. Uriaşă: propriul său cap. Câtă vreme pokerul se juca doar pe tărtăcuţa lui Geoană, atmosfera era călâie. Omul care a reuşit să piardă alegerile prezidenţiale pe care, cu forţele care i-au stat în spate, le-ar fi câştigat şi un manechin de plastic de la "Victoria", nu era o miză reală. Mai degrabă un moft.
Dar gestul necugetat al lui Ponta, de a ameninţa cu demisia dacă Geoană va fi iertat, a încins partida. Cu un pot de două tigve pe masă, tensiunea a crescut brusc, până la cota la care ar putea scurtcircuita toate reclamele luminoase din Atlantic City. Chibiţii care priveau blazaţi de pe margine tentativa de executare a muribundului politic Geoană au fost atraşi să intre în joc. Să parieze, crescând astfel şi mai mult miza.
Primul beneficiar al gafei lui Ponta e Geoană însuşi. Brusc, cota i-a urcat. Din ins ridicol, căruia părea că nimeni nu mai poate să-i dezlipească eticheta de prostănac de pe frunte, a redevenit un personaj politic interesant. Bun de chemat la saună. A început să fie curtat. Iliescu şi Năstase înşişi văd în el o unealtă prin care îl pot lucra pe Ponta. Vanghelie vede
