Mircea Miclea, cel care a coordonat Comisia prezidenţială care a elaborat Strategia pentru educaţie, urmată de cele două proiecte de lege, e la fel de idealist şi radical ca şi acestea. Tocmai radicalismul proiectelor îl obligă să recunoască în interviul acordat în exclusivitate revistei 22 că nu vor avea şanse dacă politicienii vor continua să stea cu faţa la partid, şi nu la sistem.
Si, probabil, o vor face, admite Miclea. Avem clanuri universitare care domină universităţi întregi, facultăţi întregi, catedre întregi, era deci firesc să se ia acele măsuri prin care să se stopeze nepotismul şi plagiatul. Aşa cum lui Miclea i se pare normal să ne aliniem la normele occidentale, unde domină modelele de tip managerial, şi nu cele colegiale, adică pe bază de aranjamente. În primele 100 de universităţi din topul Shanghai doar 6 au conduceri colegiale, susţine Miclea.
Legile vizează problemele de fond ale educaţiei, şi nu grupuri, au ca scop atingerea competenţelor cheie în Uniunea Europeană, şi nu adaptarea la o realitate, spune Miclea. Legea din 1995 a pornit cu această greşeală, a încercat să nu creeze conflicte, să-i mulţumească pe toţi. De îndată ce a fost promulgată, a devenit caducă şi a trebuit să fie modificată de peste 30 de ori. Acum avem nevoie de o lege care să creeze realitatea dezirabilă, nu să consemneze realitatea. Teoria se confruntă însă tot cu realitatea, iar Miclea, cu diplomaţie, recunoaşte că proiectele lansate sau doar anunţate de Ecaterina Andronescu şi de câteva ONG-uri pot fi o diversiune, menită să relativizeze totul şi să îngroape reforma, ale cărei prime rezultate, în cel mai bun caz, se pot vedea peste 3-5 ani.
O lege a educaţiei ori e radicală, ori mai bine lipsă
Este deja o certitudine faptul că nivelul educaţiei a scăzut dramatic în ultima perioadă. Care credeţi că ar fi motivaţia de fond?
Sunt m