Teatrul „Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe, singurul teatru românesc din Secuime se află de câţiva ani buni în agonie. Fără bani de producţii, uneori nici de salarii, actorii români nu au nici măcar un sediu al lor, fiind găzduiţi încă de la înfiinţare, acum 24 de ani, de Teatrul „Tamasi Aron" dintr-un ordin al Partidului Comunist.

De altfel, însăşi înfiinţarea unui teatru românesc într-o zonă majoritar maghiară a fost gândită de guvernanţii de atunci ca o redută a culturii române ridicată pe teren „inamic" dar şi ca un mod de a-i împrieteni pe secui cu valorile teatrului şi ale limbii române. Lucru care a funcţionat pentru că printre spectatorii teatrului „Andrei Mureşanu" se numără dintotdeauna şi foarte mulţi maghiari. După Revoluţie, teatrul românesc a intrat exclusiv în grija comunităţii locale care are în custodie nu mai puţin de trei teatre şi un ansamblu folcloric la o populaţie de 68.000 de oameni. Bugetul local, oricum foarte mic, nu poate aloca bani pentru instituţiile de cultură decât pentru a acoperi salariile personalului şi pentru întreţinere.

Teatrul „Tamasi Aron", având un public mult mai larg, maghiarii fiind 75% din populaţia oraşului, se poate autofinanţa din vânzarea biletelor, lucru însă imposibil pentru teatrul românesc din localitate. Dat fiind faptul că Teatrul „Andrei Mureşanu" are, dacă vreţi, şi o importanţă strategică, fiind efectiv singura instituţie care promovează cultura română în Secuime, el ar trebui să intre sub oblăduirea Ministerului Culturii şi nu lăsat la mila Consiliului Local care oricum nu are fondurile necesare susţinerii lui şi care nu mai departe de acum câţiva ani cocheta cu ideea desfiinţării trupei. Dar cea mai stringentă problemă a Teatrului „Andrei Mureşanu" este lipsa unui sediu.

Eterni musafiri

Fiind într-un fel „toleraţi" de teatrul maghiar, actorii nu au decât rar acces la scen