Din sala de sport a făcut scenă de teatru
Repetiţii până în miez de noapte
Arta face parte din viaţa sa de când era mic. Nu de puţine ori îşi făcea temele în sala Operei Naţionale din Bucureşti, mama sa fiind instrumentist, iar tatăl, cunoscutul tenor Robert Nagy. Încă de atunci, Alexandru începuse să îşi dea seama ce înseamnă teatrul de operă. În clasa a V-a a participat la festivalul „George Constantin“ şi a luat premiul pentru cel mai bun actor.
De altfel, Alexandru Nagy a devenit un „răsfăţat” al premiilor la festivalurile la care a participat, atât ca regizor, cât şi ca actor. Acum este în clasa a XI-a, la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu”, din Bucureşti, unde a pus bazele unei alte trupe de teatru: Arca lui Noe.
În tot acest timp, pasiunea sa pentru teatru a devenit mai profundă. Nu s-a lăsat până nu a reuşit, cu ajutorul conducerii liceului, să facă, dintr-o fostă sală de sport, o sală de spectacole în toată regula. Acolo repetă, cu cei 13 membri ai trupei, zi de zi. Recunoaşte că, la repetiţii, e cam milităresc, semn că ia teatrul în serios, nu ca pe o joacă.
„Adrenalina creşte când interpretez!“
„E un sentiment euforic, pe care îl trăieşti când eşti pe scenă. Dacă înainte de repetiţii sunt fie nervos, fie râd din orice, adrenalina creşte când interpretez. Uneori, intru în rol atât de bine, încât sunt inconştient total, nici nu mai ştiu de mine. Mă trezesc ca din vis, la aplauze”, spune Alexandru.
Are multe amintiri legate de teatru, care îl emoţionează. „ Uneori, plânge de bucurie după câte un spectacol reuşit. Se ataşează de personajele pe care le interpretează: „Iubesc toţi băieţeii, bărbaţii şi boşorogii pe care i-am jucat. Şi îi respect!”
„Eu vreau să fiu viitorul Alexandru Nagy!”
Ca să se apropie cât mai mult de perfecţiune, citeşte la nesfârşit textul. „Mereu descoperi alte laturi. Teatrul schimbă oam
