E al doilea an în care asist la Galele Circului "Globus": un spectacol concurs, la care participă artişti din toată lumea, în speranţa cîştigării unor premii. Cînd am fost invitată, acum cîţiva ani, prima dată, nu m-am dus: mi-am zis circ, deci ceva neserios, pierdere de vreme...

Evident, s-a dovedit că nu e aşa şi că aceasta e doar o prejudecată, ca multe altele cu care defilăm, confortabil, în viaţa de zi cu zi. Circul e un domeniu în sine, cu regulile lui, şi atîta timp cît e bine făcut, nu e cu nimic mai prejos decît oricare altul: ba, dimpotrivă, faptul că totul se întîmplă pe viu, cu riscuri majore reale, într-o epocă a simulacrelor şi a intermedierilor îl face cu atît mai demn de a fi luat în seamă.

La Galele de anul acesta, deşi mai puţin spectaculoase ca cele de anul trecut, mi s-au reconfirmat toate caracteristicile spectacolului de circ. Întîi, trupa de balet a Circului "Globus", Platinium, fete arătoase şi dezinvolte, al căror rol este să creeze atmosferă; şi să te plaseze, ca spectator, într-un soi de universal atemporal, recognoscibil prin stereotipuri culturalo-etnice conforme cu aşteptările medii: Vestul sălbatic - prin fete săltăreţe în blugi mulaţi, cu pălării şi lasouri, Brazilia - prin samba şi rochii cu pene, Orientul - prin şalvari, turbane, văluri şi acordurile de rigoare etc. Atîta timp cît ritmul pe care dansează este adecvat, fetele se sincronizează şi nu depăşesc intervalul temporal de intermezzo, prezenţa corului nu supără.

Apoi, numerele clasice de basculă sau trapez, uneori fără nici un chichirez - cum au fost cele ale trupelor româneşti de anul acesta. Sintagma "fără chichirez" nu am folosit-o însă ca pe o expresie peiorativă: săriturile şi legănările artiştilor, fruste, lipsite aproape total de punere în scenă, erau cu atît mai grăitoare pentru ce înseamnă, de fapt, "arta circului": o depăşire a limitelor fizice,