Marile boli ale UE: criza zonei euro (a monedei unice), criza competitivitatii Europei si criza de legitimitate democratica. Criza prelungita a UE - indeosebi a zonei Euro - a nascut un adevarat brainstorming in randul analistilor si politologilor de cele mai diverse orientari, dar si al oficialilor si chiar al unor guverne in cautarea celor mai bune solutii la acest cosmar care, zice-se, ar fi inceput cam prin 2007-2008. Deocamdata, raspunsul la aceasta grava provocare dat la Bruxelles si acceptat de majoritatea covarsitoare a membrilor UE este adancirea integrarii - chiar spre Statele Unite ale Europei (SUE) - si, implicit, mentinerea, daca nu chiar cresterea, austeritatii. Ma gandesc, bineinteles, la intrarea in vigoare, de la 1 ianuarie a.c., a celebrului deja Tratat Fiscal al UE care are in centru nu mai putin celebra „regula de aur". Asa cum am aratat si cu alta ocazie, este un document constrangator care sporeste sensibil centralizarea, adica puterea Bruxelles-ului si afecteaza, corespunzator, atributele suveranitatii nationale a statelor membre. Se-ntelege ca nu este vorba de un Diktat de tipul celui prin care, de exemplu, Moscova domina absolut URSS si tarile satelite; acest Tratat a fost acceptat de bunavoie de cei 25 de membri UE (cu exceptia Angliei si Cehiei). Este adevarat, pe de alta parte, ca aceasta „bunavoie" poate fi impusa de conditii economice, politice si geo-strategice obiective care pot avea forta unui Diktat. Oricum, Romania a „ales" pana acum aceasta cale. Anglia, insa, asa cum era de asteptat - data fiind relatia aparte pe care a avut-o secole in sir cu Continentul, dar si locul specific pe care-l are in UE - propune o alta cale de raspuns la criza. S-ar parea ca acest fapt ar confirma inca o data cunoscuta Perfidie a Albionului. Sa vedem, mai in detaliu, cat de „Perfid" este Albionul in cazul de fata. David Cameron, premierul conservator e