Dorinţa şi disciplina sunt două condiţii pentru ca puştii să practice cu succes atletismul. Antrenoare la CSŞ7 Dinamo, Claudia Isailă-Andrei spune că „altfel nu faci nimic. Nici în viaţă, nici în sport!“. Devenită de curând mamă, sibianca şi-a lăsat grupa de copii pe mâna colegului ei Constantin Macovei. Nu va renunţa la antrenorat, deşi puştii vin tot mai greu la atletism. Campioană mondială la junioare, în 1992, în proba de aruncarea suliţei, Claudia Isailă-Andrei s-a dedicat antrenoratului în ultimii ani, la CSŞ7 Dinamo.

Chiar dacă a devenit mama unei fetiţe, Sarah Maria, astă primăvară, fiind acum în concediu post-natal, sibianca a rămas conectată la ceea ce se întâmplă în atletism.

„Acum sunt mai ocupată, cu fetiţa. Am mai multe responsabilităţi. N-am rezistat însă să nu mă uit la Mondialele de la Berlin”, ne-a declarat cea care îşi împarte viaţa cu internaţionalul stelist de rugby Iulian Andrei.

Implicată direct în descoperirea şi şlefuirea tinerelor talente, Claudia nu este de acord cu ideea că a practica atletismul nu ridică probleme.

„Este adevărat că părinţii unui copil nu cheltuie atât de mult pe echipament, însă un puşti trebuie să-şi dorească să facă acest sport. Atragerea micuţilor spre stadion este dificilă. Ca antrenor trebuie să te joci cu ei, iar mai apoi, o dată cu participarea la concursuri, să ştii să-i înveţi ce înseamnă competiţia”.

Fosta campioană consideră că nu talentul este primordial în obţinerea unor performanţe, ci mai ales disciplina.

Nu poţi face sport cu capul în nori

„În grupa pe care am pregătit-o a fost un băiat care fugea de rupea pământul. A obţinut rezultate din prima. Era un talent înnăscut. Din păcate, el era cu mintea în altă parte şi se tot accidenta. A căzut la schi, iar la un meci de fotbal a dat cu capul de ciment. Medicii