Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral? Am început campania referitoare la religia în şcoli pentru că în această săptămână ar fi urmat să se ia Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral?
Am început campania referitoare la religia în şcoli pentru că în această săptămână ar fi urmat să se ia decizii importante cu privire la obligativitatea religiei ca materie în şcolile româneşti.
Întrevederea politicienilor la Cotroceni pe tema pactului pentru educaţie, anunţată cu surle şi trâmbiţe, a fost un eşec. S-au făcut promisiuni, s-au semnat comunicate... Din nou… Vizibilitate maximă pentru mogulii şi zoaiele politicii româneşti.
După cum ne aşteptam, nimeni nu a luat taurul de coarne, să discute despre delicatul subiect al religiei în şcoli. Cine ar îndrăzni să spună ceva pe acest subiect în plin an electoral? Întâmplarea face ca, tot în această săptămână, să se fi comunicat şi decizia Curţii de Apel Bucureşti referitoare la interzicerea icoanelor în şcoli, în afara orelor de religie. O decizie pe care atât Ministerul Educaţiei, cât şi Biserica par să o ignore. Probabil va trebui aplicată cu portăreii...
La final de campanie firesc este să tragi linie şi să aduni, chiar dacă mulţi îţi dau peste mână sau te afurisesc. Dacă ţinem seama de controversele stârnite, discuţia pare oportună. Este necesar să nu mai avem la catedră profesori de religie care să le vâre în cap copiilor tot soiul de aberaţii de genul: dacă baţi mingea pe stradă se supără Dumnezeu pe tine şi te calcă maşina sau că un bărbat este o cruce întreagă, pe când o femeie este o jumătate, cum învaţă copiii noştri…
Este necesar să avem manuale concepute inteligent şi atractiv pentru că numai astfel vor stârni curiozitatea copiilor. Este necesar ca în toate şcolile publice din ţara asta să fie afişe prin