S-a întîmplat să aflu că filmul Bună! Ce faci? a pornit de la o notiţă pe care am scris-o cu ani în urmă în rubrica noastră "Cu ochii-n 3,14": era o ştire selectată de Corriere della Sera printre "cele mai năstruşnice ştiri ale anului" (v. foto 2). Aşa încît i-am propus regizorului Alexandru Maftei un chat în care să "lămurim" cum a ajuns de la cîteva rînduri de "fapt divers" la un film. La sfîrşitul discuţiei - pe care o reproduc mai jos cu toate cele specifice messenger-ului - am aflat că a fost primul chat din viaţa lui Alexandru Maftei.

De la 3,14 la film

Mircea Vasilescu: am vazut pe contul de FB ca filmul a pornit de la "un trei şi paişpe" (aşa le zicem noi in redactie) pe care s-a întîmplat să-l scriu eu; cum "s-a aprins scînteia inspiraţiei"?

alexandru.maftei: nu s-a aprins de la inceput; intai am luat revista si am lasat-o cateva luni pe biroul meu; apoi alte luni; pana cand intr-o zi am inceput sa caut un subiect de film...

Mircea Vasilescu: şi subiectul era pe masă

alexandru.maftei: da... apoi am e-mailat virtual cu Lia, pe care doar o stiam din vedere, dar de care stiam ca mai scrisese si piese de teatru si scenarii; dupa un mic schimb de mailuri am decis ca era un subiect care ne facea cu ochiul la amandoi

Mircea Vasilescu: de ce? ce anume v-a "prins"?

alexandru.maftei: era o poveste de dragoste si de tradare in acelsi timp, avea ceva comic si dezghetat. ni s-a parut misto ca doi oameni care nu prea stiu sa foloseasca computerul devin dependenti de el

Mircea Vasilescu: aha, aici intră în scenă computerul

alexandru.maftei: de fapt, cred ca primul lucru pe care l-am decis era daca ei afla ca sunt chiar ei odata cu spectatorul sau nu; ni s-a parut foate comic ca spect. sa stie, dar ei sa nu stie dacat la sfarsit

Mircea Vasilescu: nu era mai palpitant dacă nici spectatorul nu stia?