Elevii clasei a XII-a de la Colegiul Elena Cuza din Bănie povestesc cum resimt criza din educaţie.

Încă de la început, tinerii spun că nici nu vor să audă de recuperarea în weekend a orelor pierdute în timp ce profesorii lor au protestat. Liceenii cred că programul şcolar nu trebuie afectat de manifestările sindicale.

„Nu aş fi de acord să vin sâmbătă la şcoală pentru a recupera materia, fiindcă nu e vina mea ca s-a ajuns la proteste. Profesorii pot să facă grevă în timpul lor liber, după terminarea orelor sau în weekend“, propune Alexandru Ciurlin (18 ani), elev la profilul Filologie, Bilingvă Engleză. La fel de categorică este şi colega sa de clasă, Denisa Gabroveanu.

„După şase - şapte ore de şcoală pe zi, de luni până vineri, ai nevoie de două zile în care să te relaxezi. Acelea sunt zilele de weekend“, explică tănâra.

Catedra, ultima destinaţie

Atunci când sunt întrebaţi dacă ar opta pentru o carieră în învăţământ, doar unul din cinci elevi spune că da, însă cu o precizare esenţială:

„Nu în România!“. De ce? „Pentru că, din ce am văzut, la noi în ţară nu se fac bani din meseria asta“, explică Alexandru Ciurlin. Tânărul visează la o carieră la catedră într-o ţară europeană, unde salariile cadrelor didactice sunt decente. „În România poate aş vrea să fiu profesor universitar, ei câştigă mai bine“, spune el. Decât să devină cadru didactic, Denisa Gabroveanu preferă o carieră în uniformă. Tânăra se pregăteşte pentru un examen la Academia de Poliţie.

„Nu aş vrea să fiu profesoară, deoarece este un efort prea mare pentru o răsplată prea mică. Sunt elevi foarte dificili, care nu respectă profesorii. De ce să-ţi baţi capul cu ei când eşti răsplătit cu bani puţini?“, întreabă eleva.

Atunci când vine vorba despre găsirea unei soluţii pentru criza din sistemul de învăţământ românesc, tinerii întreabă mai întâi: