Preot la Biserica,, Sfinţii Trei Ierarhi", Ioan Pintea s-a născut şi a crescut în lumea satului, dar şi într-un mediu intelectual deosebit. A deprins dragostea faţă de Biserică natural. S-a născut şi a crescut la Runcu Salvei, un sat în care şi în ziua de azi, portul de sărbătoare al oamenilor este cel popular, iar învăţătura şi cartea sunt privite cu respect. „Am avut o copilărie ţărănească autentică, care mi-a priit. M-am născut

într-un sat în care foarte mulţi ţărani aveau biblioteci”, povesteşte Pintea. Ioan Alexandru, Nicolae Labiş, Octavian Goga au fost primii poeţi care l-au fascinat. Dar şi mai mult îl fascina proza, şi mai ales cărţile lui Marin Preda, de care era foarte încântat fiindcă acolo îşi regăsea satul. El însuşi scria poezie şi chiar încercări de critică.

Visul său era teologia

Parte din lecturile sale făceau şi Psalmii biblici. „Citeam Psalmii, neştiind că dincolo de rugăciune se află şi foarte multă poezie”, spune Pintea. Mai târziu, rugăciunea şi poezia aveau să fie o parte din viaţa lui. „Conştiinţa religioasă s-a trezit în mine datorită familiei, mai ales datorită mamei, care era o femeie foarte evlavioasă. Am deprins dragostea faţă de Biserică foarte natural şi n-am avut niciodată momente de îndoială faţă de Dumnezeu”, spune el.

În timpul liceului, a fugit la mănăstirea Rohia, unde l-a întâlnit pe părintele Serafim Man, cel care l-a călugărit pe Nicolae Steinhardt. „Visul meu era teologia, dar perioada aceea nu era favorabilă gândurilor mele. Am fost adus înapoi cu poliţia şi cu inspectorul de română”, spune Pintea. Mai târziu şi-a putut urma visul, devenind preot.

Tinereţea i-a fost încununată de întâlnirea cu Steinhardt, şi de prietenia cu el. O prietenie inedită, pentru că el avea 23 de ani, iar Steinhardt depăşea 70. Au scris împreună o carte de dialoguri, intitulată „Primej