Triumf la Teatrul San Luca în toamna anului 1755! După insuccesul cu “Buona famiglia”, Goldoni revine în forţă cu “Le donne de casa soa” (“Femeile din casa lui”)povestea a două “gospodine” veneţiene, pe numele lor Anzola şi Betta. Triumf la Teatrul San Luca în toamna anului 1755! După insuccesul cu “Buona famiglia”, Goldoni revine în forţă cu “Le donne de casa soa” (“Femeile din casa lui”)povestea a două “gospodine” veneţiene, pe numele lor Anzola şi Betta. În centrul acţiunii se află “ofurile din amor” ale pretendenţilor celor două “siore” (domnişoare, în dialect). Checca este sărac, în vreme ce Tonino este un timid, care nu îndrăzneşte să-l înfrunte pe unchiul iubitei sale. Isidoro ar fi poftit – ca orice cap de familie din mica burghezie veneţiană – un măritiş mai profitabil pentru nubilele sale nepoate. Datorită inteligenţei celor două femei, până la urmă, căsătoria se celebrează, iar comedia are un final fericit.
Independente sau vestale
În operea lui Goldoni predomină femeile, care aparţin tuturor straturilor sociale. Protagonista goldoniană este, în esenţă, o femeie de spirit, plină de cutezanţă, deschisă. În vreme ce universul casnic în care evoluează o bună parte dintre “femeile lui Goldoni” este o lume închisă, unde, virtual, stăpâna casei ar trebui să aibă rolul de vestală, păzitoare a focului sacru, care merită tot respectul semenilor, dar şi care depinde total de soţul său. Comicul se naşte adeseori din contradicţiile care apar între aceste două viziuni. Interesant la comediograful veneţian este faptul că, pentru el, întotdeauna “la madre di famiglia” este reprezentată de o femeie de o moralitate netăgăduită, foarte umană, care reacţionează împotriva tiraniei patriarhale. Fără însă a nega prezenţa, la Goldoni, a trăsăturilor cert “feministe” ale multora dintre personajele sale, totuşi distribuţia rolurilo
