De mai multe ori după venirea sa la Cotroceni am reproşat preşedintelui Traian Băsescu faptul că nu poposeşte şi în întreprinderi, în oraşele uitate de Dumnezeu şi la sate, ci doar în locuri cu mulţimi strânse la sindrofii: serbări câmpeneşti, iarmaroace, hramuri.

Pentru un şef de stat, popasurile acolo unde se munceşte sau se trăieşte viaţa chinuită de victimă a capitalismului nostru sălbatic ar fi un prilej de a şti România reală. În acelaşi timp, chiar dacă şeful statului n-are prerogative pentru a-i scuti pe locuitorii unei străduţe bucureştene să ia apă, cu găleata, de la cişmea sau pe locuitorii unui cătun să înoate în noroaiele uliţelor nici măcar pietruite, prezenţa unui Înalt demnitar la faţa locului ar mai îndulci din chinul care e pentru mulţi tranziţia nesfârşită din România. Sub acest semn, predecesorii lui Traian Băsescu – Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – au făcut multe vizite de lucru prin ţară.

Începând de luni, 17 noiembrie 2008, Traian Băsescu a întreprins un veritabil turneu pe la câteva mari obiective economice din ţară. Motivul invocat de domnul preşedinte?

Să cunoască la faţa locului problemele Crizei cu care se confruntă companiile respective în vederea discuţiilor cu viitorul guvern.

Mă număr printre gazetarii care iau în serios declaraţiile lui Traian Băsescu.

Deşi domnia sa n-a fost mai explicit, am înţeles că ne propune următoarea interpretare a vizitelor de lucru în ţară:

Dat fiind că viitorul premier nu numai că nu e în activitate, dar nici măcar nu se ştie cine va fi, Traian Băsescu a socotit că e de datoria sa să meargă în locul lui prin ţară pentru a strânge date şi impresii privind problemele generate de Criză marilor obiective economice. După ce noul premier se va instala, Traian Băsescu îi va înmâna Raportul de teren, primind în schimb mulţumiri