Sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei a stat si in acest an sub semnul sintezei unice dintre Eugen Ionescu si Caragiale. Absurdul feroce si-a dat mana cu comicul gras pentru a da nastere unei atmosfere unice in lume. Fapt absolut explicabil. Numai in Romania regimului Basescu se poate desfasura cu surlele si trambitele mediatice de rigoare o ancheta penala de spionaj si tradare la nivel inalt cu o luna inainte de admiterea in Uniunea Europeana. Numai in Romania regimului Basescu centrul Capitalei poate fi aruncat o ora in intuneric, pentru ca luminile de Anul Nou, izbucnite din intrerupatorul festiv, sa para mai sarbatoresti decat sunt in realitate.
Care lumini au fost impartite in doua: o parte albastra, pentru a semnala apartenenta Bucurestilor la Uniunea Europeana, si o parte cacanie, pentru a convinge ca Bucurestii sunt totusi ai Romaniei. Amestecul unic in felul sau de sarmale, depuneri de coroane, tricoloruri de buzunar, imbulzeli, slujbe religioase si cantari gen Noi suntem romani! si Hai, lelito-n deal la vie! a fost spart de huruitul tancurilor si avioanelor convocate la cea mai mare parada militara din 1990 incoace.
De ce a fost nevoie de o asemenea desfasurare de forte cazone, cerand cheltuieli iresponsabile intr-o tara cu scoli ai caror elevi isi fac nevoile in tufisuri? - iata o intrebare legitimata de un adevar: Romania se pregateste sa intre oficial in Uniunea Europeana, si nu intr-un conflict deopotriva militar si sangeros. Singurul raspuns adecvat trimite la Traian Basescu: Se da de ceasul mortii dupa tot ce-i intretine iluzia ca e Maresal, si nu maior: parazi militare grandioase, lovituri de teatru ale Serviciilor Secrete, sedinte extraordinare ale CSAT, arestari cu trupe antitero mascate, procese care au loc in miez de noapte, ministri, politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti filati si filmati, interceptati si ascultati de dimineat
