OCHIUL SOACREI
MONICA ANDRONESCU
Colindatorii au venit si au plecat, sarbatorile la fel, numai eu am ramas la locul meu. A inceput un an nou nout si eu sunt parca si mai tanara ca anul trecut, si mai pusa pe facut observatii. Dar de-acum v-ati obisnuit cu mine si v-ati dat seama ca n-am intentii rele. Sau faceti si dumneavoastra ca nora-mea? Va folositi de sfaturile pe care vi le daruiesc eu cu generozitate si dupa aia ma vorbiti de rau? Dar fie! M-am hotarat sa merg pe incredere. Si daca tot am fost impreuna de Sarbatori, m-am gandit sa le si sfarsim impreuna, ca doar n-ati uitat ca maine e Boboteaza.
Dumneavoastra n-oti fi uitat, dar nora-mea, da. Ca altfel nu pot sa-mi explic starea de razboi care domnea la ea acasa cand am trecut eu ieri pe la ei. Si i-am spus, fetito draga, vine parintele cu botezul si te gaseste asa. "Lasa, mama, imi zice ea, ca am fost obosita si n-am avut timp deocamdata." Ace de brad prin toata casa, cioburi de la globuletul pe care l-a spart pisica in seara de Revelion (adica anul trecut), cescute de cafea cu zatul pe fund, imprastiate prin toata casa, farfurioare cu resturi de prajituri si un vraf de vase tronand in chiuveta de la bucatarie si asteptand, saracele, apa eliberatoare precum insetatul ploaia in desert. Si pentru toate astea ea n-a avut timp "deocamdata". Pai cum era sa aiba, cand de atunci tot intr-o petrecere o tine?! Se muta de la unul la altul si mama soacra vine in urma lor si face ordine. Eu as lasa-o, dar cand o veni parintele cu Botezul de mine rade, ca sunt femeie in toata firea, nu de ea, ca e o tinerica fara creier. Pe urma am luat-o cu binisorul, ca am vazut eu ca tot cu vorba buna faci treaba (cateodata), si ne-am apucat amandoua sa redam acelei case aspectul ei initial.
Cand am ajuns la frigider si m-am apucat sa-l aranjez putin, am descoperit o multime de borcane cu pif
