Când cineva îi vedea vânătăile de pe faţă, ea spunea imediat că a căzut. Că s-a lovit. Doar mama sa ştia adevărul. Doar ei îi povestea de bătăile pe care le încasa de la soţul ei. Timp de şase ani, cei doi copii ai săi au văzut, zi de zi, cum mama lor era călcată în picioare, au participat la discuţii şi ţipete care păreau că nu se mai termină.
"Aveam prea multe idei, îmi doream să realizăm ceva, munceam mult şi speram să le putem oferi copiilor noştri tot ce era mai bun. El nu suporta să nu aibă el ideea respectivă sau să nu aibă el ultimul cuvânt. Era gelos şi extrem de posesiv. Pe deasupra, bea destul de mult, şi atunci îi venea şi mai uşor să dea în mine. Pe atunci eram mai tânără şi mai curajoasă. Ajunsesem să dau şi eu în el. Nu mai suportam. Nu mai puteam să accept bătaia şi umilinţa. De dragul copiilor, am încercat să rămân cu el. Situaţia însă se înrăutăţea", povesteşte Mariana, o femeie de 42 de ani.
ŞANTAJATĂ CU COPILUL CEL MIC
A renunţat la căsnicie când a observat cum soţul său încerca să dezbine copiii şi să sădească spaima în sufletele lor. Soarta a adus-o pe Mariana, nu după mult timp, alături de un alt bărbat. Fericită că acesta o primeşte cu doi copii, a încercat în permanenţă să treacă peste defectele bărbatului. "Mă străduiam să fiu o mamă bună, o soţie bună, să nu le lipsească niciodată nimic nici unuia dintre ei. Tot ca să fie bine, să pot avea grijă de copii, mai ales că am avut un băiat şi cu cel de-al doilea soţ, mi-am luat o maşină de cusut şi am început să lucrez acasă. Mama a încercat să ne ajute, să îmi mai facă o mâncare, să mai aibă grijă de copii. El nu o suporta. După cum nu le suporta nici pe surorile mele. Voia să fac totul singură. Eram frântă de oboseală şi seara, dacă nu îmi îndeplineam misiunea de femeie, de soţie, era vai şi amar. A încercat să ridice mâna la mine. I-am prins braţul şi i-am spu
