Schimb discutia si acum chiar ca nu ma mai intereseaza tilcul mosului. Nici el nu indrazneste sa revina la ce a spus la inceput. Pun o sticla cu vin in sacosa si mosul se indreapta spre usa. Regretam ca n-am prins sensul gindurilor mosului. Zapada parca isi scoate pirleala pentru bucata de iarna in care nu ne-a vizitat si nu se da dusa nici incalzita de lampa cu benzina. In anii trecuti aveam la vremea asta ghiocei, zambile si toporasi si puteam sa oferim aceste floricele chiar culese de noi. Acum boscorodesc nemultumit ca stratul de zapada are inca vreo 30 cm grosime. Ma uit pe geam din cauza unui interes deosebit pe care mi-l provoaca trecerea lui mos Pantalon spre vreo dugheana. Batrinul se uita intens spre geamul meu si, convins ca nu ma vede, continui sa-l tin sub observatie. Mai intii trece de poarta. Apoi se opreste si iar se uita spre geam. Pare ca ezita si ciinii il iau la intrebari cu latraturi blinde. Intr-un final, se intoarce si suna. Habar n-avea ca firul spre sonerie l-au rupt ciinii. Mos Pantalon asteapta si vin spre el dupa ce inchid ciinii. - Ai inchis bine asasinii? - De ce ii jignesti? N-au omorit pe nimeni. - N-au omorit pentru ca n-au cum. - Hai, intra, te rog. Mosul merge cu grija, deloc grabit si imi arunca peste umar: - Ce faci? - Tocmai voiam sa mai scriu ceva. Mosul nu pare deranjat ca nu pot sa mai scriu vreo capodopera pentru posteritate si ma sfichiuieste rautacios: - Lasa, cu o prostioara in plus sau minus, nu-i paguba pentru omenire. Am hotarit, datorita acestei grave jigniri, sa nu-i dau nimic de baut si s-o scurtez rapid cu el. Dar mos Pantalon se asaza comod si ataca frontal: - Hai, n-aduci tot ce trebuie? - Ce sa aduc? o fac pe prostul. Mosul se freaca pe cap si se uita nauc la mine. - Dar ce-ai patit, ai cazut in cap? Devin morocanos, scot sticla, tirbusonul, paharele, prajiturelele si execut totul mecanic. - N-ai limba? - Am, dar