În urmă cu 50 de zile, atunci când Cabinetul condus de Iurie leancă era învestit, multe dintre angajamentele luate de premier nu au fost tratate în cheie de seriozitate.
Promisiunile de revitalizare a economiei, atât în domeniul privat, cât şi în sectorul agricol, precum şi făgăduinţele privind susţinerea reformelor menite să combată corupţia şi să plaseze Chişinăul pe traseul corect spre Uniunea Europenă au fost tratate cu superficialitate la acea vreme de către mass-media din R. Moldova. Nu mică a fost surpriza celor care au trecut nepăsători pe lângă acest moment în urmă cu 7 săptămâni să constate că, la jumătatea intervalului promis, şeful Cabinetului i-a invitat să le prezinte foaia de parcurs a acestei prime etape.
Analizând în amănunt, promisiunile prim-ministrului nu sunt nici spectaculoase şi nici nu reprezintă provocări imposibil de realizat pentru un politician ajuns în fruntea destinelor ţării. Un comentator rău intenţionat ar putea spune, folosind un termen din jocul de cărţi, că şeful Executivului a blufat şi, profitând de iuţeala sa de mână şi nebăgarea de seamă a presei, a vârât sub nasul jurnaliştilor obiective care erau deja fixate în agenda guvernării înainte de învestirea sa şi că nu a făcut decât să le bifeze şi să le contabilizeze în beneficiului propriului rating politic. Trebuie să fii naiv să crezi că, de exemplu, cei 10 investitori mari despre care vorbeşte premierul că ar avea intenţii serioase de a penetra economia moldovenească au sosit la graniţa, fie ea de pe Prut sau Nistru, taman în aceste 50 de zile, sau că granturile pentru 25 de companii s-au perfectat, pornind de la 0, în ultima lună şi jumătate.
Să nu fim însă cârcotaşi! Istoria tuturor acestor ani de după dobândirea Independenţei este o epopee a eşecurilor succesive, marcate de neseriozitatea guvernanţilor, de cele mai multe ori motivată de o incompetenţă înfiorăt