A căzut de la înălţimea unei cariere de mare artist la statutul de pictor boschetar. În urma unui divorţ. Fără casă, fără masă, umblă cu şevaletul şi picturile după el. Şi le păzeşte în iarba şi florile parcurilor. Doarme pe unde apucă atunci când e cald şi la adăpostul oamenilor fără locuinţă, iarna. Mănâncă rareori la cantina socială, dar are picturi cumpărate de anticari şi proprietari de galerii célèbre în lume. Asemenea eroului din “Foamea” lui Knut Hamsun, pictorul vagabond roade lemnul pânzelor atunci când nu are bani de culori sau o fărâmă de pâine. O pictură de-a sa valorează cât o viaţă de om. Este viaţa artistului boschetar cu expoziţie la Johannesburg.

Iarna înnoptează în adăposturile sociale, laolaltă cu boschetarii. Vara doarme prin parcuri, departe de ochii lumii, rareori la câte un cunoscut, plătind în tablouri. Iarba înaltă şi neasemuitele-i flori din tablouri, de astă dată reale, îi încălzesc şalele, îi îndulcesc reumatismele unui trai de vagabond. În cel mai dur moment al vieţii sale a mâncat de la ghena de gunoi. S-a aplecat după o coajă de pâine refuzată până şi de câinii vagabonzi. Elev deosebit de talentat la Liceul de Artă “O. Băncilă” Iaşi, a luat 10 la lucrarea de diplomă. A fost singurul din promoţia sa căruia i-a fost organizată o expoziţie personală în timpul anilor de şcoală. Însuşi maestrul Hatmanu s-a ocupat de selecţia lucrărilor sale. Apoi, în cariera de artist, a expus la Johannesburg, dar a avut lucrări şi la Paris sau Londra. În urmă cu 15 ani, un reporter BBC aflat la Iaşi i-a luat un interviu, însă a fost mediatizat încă din liceu. La singura expoziţie personală a unui artist elev, a sa, cotidianul local Flacăra Iaşului i-a dedicat un amplu reportaj. Toate acestea le-am aflat stând de vorbă cu pictorul. Aflasem despre el în această primăvară, când o organizaţie caritabilă i-a organizat prima expoziţie din viaţa de vaga