Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a devenit, pentru multe persoane care s-au pierdut în hăţişurile justiţiei româneşti, ultima speranţă pe drumul spre dreptate. Şi cum mulţi au avut câştig de cauză la Strasbourg, românii au prins curaj şi au început să-şi reclame ţara la CEDO chiar şi pentru situaţii care, în mod normal, ar fi trebuit rezolvate de instanţele din România. Aşa s-a ajuns ca magistraţii europeni să judece cazuri privind concedii de paternitate neacordate, invenţii neplătite sau dreptul la mâncare vegetariană în penitenciare. În total, de la începutul funcţionării CEDO şi până în 2012, statul român a fost obligat să plătească reclamanţilor săi despăgubiri de peste 50 de milioane de euro.

8.000 de euro pentru un concediu de paternitate

Băcăuanul Gabriel Hulea lucra ca electrician în armată când, în 2001, i s-a născut al doilea copil. În primele zece luni, de îngrijirea bebeluşului s-a ocupat soţia, dar aceasta a decis să se întoarcă mai devreme la serviciu pentru a rămâne titular pe post. Cum nu aveau cu cine să-l lase pe cel mic, Gabriel Hulea s-a gândit că ar putea sta chiar el acasă. A cerut Ministerului Apărării Naţionale să-i aprobe concediul paternal, numai că a fost refuzat pe motiv că această perioadă este rezervată doar femeilor, după cum a arătat bărbatul în plângerea pe care a depus-o în instanţele româneşti.

Deşi Curtea Constituţională, sesizată în timpul judecăţii, a decis că un astfel de refuz e discriminatoriu pe criterii sexuale şi se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, judecătorii din ţară au decis altfel. Gabriel Hulea a pierdut procesul.

Pasul firesc a fost plângerea către CEDO, care nu doar că a acceptat cazul, dar i-a şi dat dreptate reclamantului. Procesul a durat într-adevăr şapte ani, din 2005 până în 2012, dar în cele din urmă Gabriel Hulea a fost despăgubit cu 8.000 de euro pentru preju