•Remus Stefan a parasit catedra de fizica ca sa traiasca pe munte
In zilele noastre este de neconceput viata societatii fara meteorologi. Sigur ca, in ultima vreme, de un mare ajutor sint satelitii, dar statiile amplasate pe pamint au un rol important, determinant in stabilirea prognozei. Astazi, pina si cetateanul de rind se intereseaza in permanenta de starea vremii.
Am avut prilejul, acum citeva zile, sa-l cunoastem pe unul dintre cei care si-a petrecut o parte din viata la statia meteorologica de pe virful Toaca. Remus Stefan, aflat acum la pensie, a fost seful statiei timp in care a stat acolo cu sotia. Ba, acolo i s-a si nascut o fata, astazi directoare la Scoala nr. 11. Absolvent al Facultatii de Fizica, facind parte din prima promotie de specialisti in spectroscopie ("Ni s-a promis, in timpul studentiei, marea cu sarea, adica vom lucra in laboratoare specializate, dar, la absolvire, m-am trezit repartizat profesor in satul Osoi din comuna Comarna"). Remus Stefan, caruia nu i-a placut nici un moment profesia de dascal, a aflat ca este un post de specialist in masuratori de radioactivitate la statia meteorologica Toaca. "Am umblat aproape un an dupa postul acesta. Statia s-a infiintat la 1 ianuarie 1964, ora zero, iar eu am fost incadrat in luna octombrie a aceluiasi an. Eram deja casatorit din timpul studentiei si am plecat acolo impreuna cu sotia".
"Intr-un an n-am scos nasul din birlog pina la primavara"
- Ce fel de viata duceati in pustietatea aceea?
- Eram noua oameni care duceau, as putea spune, un trai in comun. Grupul social in care locuiam, cabana aflata la poalele muntelui, prost asezata, avea o sufragerie comuna, o baie comuna, bucatarie comuna, dormitoare si un laborator de radioactivitate. Formam o familie. Sus, la 1904 metri deasupra nivelului marii, se afla statia.
- De ce spuneti ca era prost plas