Nu e o onoare, dar poţi face parte din categoria celor care ştiu să gătească mai mult în teorie decît în practică. De nevoie, a trebuit să furnizez informaţii de precizie şi subtilitate performer-ului propriu-zis într-ale gătitului, de pe poziţia marginală a consultantului, ori a mîinii a doua. Sanda Marin (cartea de bucate, evident) e Referinţa,enciclopedia pe care o consulţi pentru siguranţă şi confirmare. Au apărut, însă, acum, multe alte cărţi şi reviste culinare. Chiar doamna de la una din librăriile Humanitas ne recomanda, la capitolul ultimele apariţii interesante, cîteva cărţi din bucătăria internaţională. În privinţa revistelor, nu doar cele pentru femei au pagini consacrate gătitului; există chiar publicaţii dedicate în întregime subiectului. Una dintre acestea este Secretele bucătăriei - reţete pentru fiecare (un supliment al revistei Ioana). Revista cultivă nu doar noua estetică gastronomică, tip joc de cuburi multicolor şi neverosimil, ci şi o posibilă poezie a limbajului de specialitate. Posibilă dacă vrei s-o priveşti nu din perspectiva, docilă, a receptorului-bucătar (privite astfel, reţetele sînt doar corecte şi clare) ci din cea a cititorului de varii literaturi. Pentru "tăiţeii cu sos de zbîrciogi", de pildă, "se pot folosi fie 50 g zbîrciogi proaspeţi, fie 25 g zbîrciogi uscaţi". Cuvîntul "zbîrciogi" este suficient pentru a te duce cu gîndul la o poezie dadaistă. Doar consultînd DEX-ul aflăm că e vorba de nişte ciuperci. Pentru prepararea tăiţeilor, în făină, griş şi sare "se face la mijloc o gropiţă şi se pun trei ouă proaspete". Şi-aici se pot găsi numeroase conotaţii ouălor care se cuibăresc, zgribulite, în ploaia de făină şi griş. Urmează, apoi, o lirică mai frustă: a ingredientelor ca atare. Pentru sos, "se toarnă (...) Sherry"; apoi se pune piper de Cayenne. Nu orice vin, ci Sherry, băutura doamnelor bine din multe romane care se respec