Gheorghe Neacşu, Cornel Dinu şi alţi aproximativ 10.000 de oameni trebuie să-şi caute un alt rost, după decenii de muncă la Căile Ferate Române. Sursa: Codrin Prisecaru

La sindicat s-au strâns vreo 10-15 bărbaţi, mai toţi trecuţi de 40 de ani. Îşi pun cărţile de muncă pe masă, se uită unii la alţii şi nu-şi găsesc locul. E ora 9.20, acum ar fi trebuit să-şi vadă de treabă prin vagoane şi pe sub vagoane, îmbrăcaţi în salopete unsuroase, aşa cum fac de câteva decenii.

De exemplu, locul numiţilor Gheorghe Neacşu (55 de ani) şi Cornel Dinu (48 de ani) era în triajul Gării de Nord din Bucureşti. Amândoi sunt de profesie manevranţi vagoane, „lucrători feroviari care efectuează cuplarea sau frânarea vagoanelor în timpul manevrei”, după cum scrie la dicţionar. De aproape două săptămâni, Căile Ferate Române nu mai au nevoie de ei.

Sunt vreo 10.000 de astfel de oameni, împărţiţi în două tranşe - 4.000 au fost disponibilizaţi acum, în martie, celorlalţi le vine rândul în aprilie. E simplu: s-au făcut liste şi care şi-a găsit numele pe ele a rămas şomer. N-a contat vechimea, n-a contat din câte se pare nici competenţa, cu atât mai puţin situaţia familială a fiecăruia.

Bărbaţii adunaţi acum în sala de şedinţe a sindicatului, în vechea clădire a Gării de Nord, nici n-au puterea să se mai aprindă când descriu felul în care au ajuns pe drumuri. Vorbesc cu liniştea pe care o aduce la un moment dat disperarea.

„A zis că pe cei cu greutăţi nu-i dă afară”

Sezonul de disponibilizări a ras, practic, secţia în care lucrau Cornel Dinu şi Gheorghe Neacşu: au rămas 10 manevranţi din 110. Se pun de acord că nu se poate face treabă într-un cadru atât de restrâns şi că cel mult se pune în pericol siguranţa circulaţiei. De aceea, reducerea de costuri de care au vorbit guvernanţii le miroase mai degrabă a faliment, unul profitabil pentru vreun personaj neştiut.

E