Cu toate ca unii dintre partenerii sociali (patronate si sindicate) nu si-l asuma, pentru ca in continutul sau nu se regasesc unele sau altele din dorintele si interesele lor, bugetul pe 2009 este unul "potrivit" situatiei economice existente. Calificativul apartine chiar ministrului de Finante, d-l Gheorghe Pogea, dar, in mare, de potrivit se potriveste.
In primul rand, pentru ca, prin prevederea unui deficit bugetar relativ strans (2% echivalent PIB), se limiteaza amploarea celei mai grave probleme a actualului context: finantarea, care a devenit dramatica prin dificultatile de acces si cost, determinate de criza financiara si economica internationala. In plus, printr-un asemenea deficit, se pune o stavila delirului, inspirat de echipa Tariceanu-Vosganian, prin care statul turna gaz peste focul deficitului extern, desi acesta constituia de mult cea mai gatuitoare constrangere a economiei.
In al doilea rand se pune, sa speram, capat prin acest buget unui alt delir al echipei Tariceanu-Vosganian, care a facut enorm de mult rau Romaniei tocmai intr-o perioada considerata fasta pentru aceasta: delirul veniturilor bugetare fara fundamentare si deci perspective de realizare. Bugetul actual se intoarce cu picioarele pe pamant, luand in considerare venituri la nivelul realizarilor efective din executiile bugetare: ceva peste 32% echivalent PIB (inclusiv fonduri europene), fata de 39% cat a fost elucubratia lui 2008. Si-asa, in conditii de criza, este incerta obtinerea unui asemenea nivel, dar oricum nu se mai umbla dupa cai verzi pe pereti. Evident, un asemenea nivel mai realist al veniturilor a implicat o redimensionare a cheltuielilor - bugetul pe 2009 este mai mic decat cel pe 2008 -, dar cheltuielile prevazute au o mai mare sansa de a fi efectuate fara ca deficitul sa se labarteze.
In al treilea rand, bugetul pe 2009, prin inghetarea salariilor si p
