Criza poate fi o buna oportunitate pentru corectia statului, dar si un pretext pentru practici neortodoxe. Avem un stat gonflat, fortat acum de criza economica sa se contracte. Un guvern dupa altul a impartit cu darnicie bani publici, creind noi si noi categorii de beneficiari si asistati. A scris si presa, a recunoscut-o si presedintele Traian Basescu: peste jumatate din populatia Romaniei primeste o forma de ajutor social. Pe linga expansiunea statului cu de la sine putere, reprezentanti ai statului, independent de vointa centrului, dar profitind de apatia acestuia, si-au creat propriile fiefuri, clientele, avantaje. Statul a crescut incet, dar sigur, ca un aluat minune, pina si-a pierdut consistenta. Drojdia care a provocat aceasta boala de crestere are in componenta populism, iresponsabilitate si o forma frauduloasa de privatizare a statului. Acum, in al 12-lea ceas, se vorbeste despre austeritate, concedieri, desfiintari de institutii si de posturi, reduceri de salarii, sporuri sI cheltuieli. A trebuit sa vina FMI ca sa avem discutia aceasta, pentru ca guvernele Romaniei s-au obisnuit sa actioneze in politici de anvergura doar sub presiunea - si cu scuza - interventiei unui organism international. Stim si din experienta altor state care trec prin probleme: criza poate fi o oportunitate pentru rationalizarea cheltuielilor publice si reducerea deficitelor. Este momentul in care se accepta la nivel general ca trebuie facute sacrificii si, ca urmare, exista spatiu social mai mare pentru implementarea unor masuri radicale. Mai departe, depinde de consecventa Executivului si de inteligenta sa pentru ca reducerile sa fie integrate intr-o filosofie reformista si sa fie astfel orientate incit sa produca efecte pozitive pe termen mediu si lung. Guvernul a oscilat in atitudinea publica pe care sa o adopte fata de criza. Intr-o prima faza, a creionat o imagine sumbra, pentr