Chiar mă întrebam cât timp va trece până când Dorian Stoianovici îşi va da în petic. De la instalarea lui ca subprefect (23 octombrie 2009) s-au scurs câteva navete bune de vodcă, da' iată că nu s-a auzit scandal în separeul de la prefectură.
M-am apucat să-i întreb pe unii şi pe alţii dacă Dorian Stoianovici mai este sau nu subprefect. Iar dacă încă mai este, să mi se confirme dacă e treaz ori s-a dus la culcare din motive care ar putea să ţină cu tactica greşită privind abordarea chefurilor mai mari sau mai mici, cu sau fără gagici.
Noroc că uichendul trecut Dorian a binevoit să dea un semn de viaţă, să demonstreze că este viu, nevătămat şi destul de bine luat de cap. După cum probabil ştiţi din ziarul Obiectiv, Dorian Stoianovici a mers la sediul Poliţiei Rutiere, pentru a-l scoate din belea pe un amic căruia îi fusese săltat permisul de conducere. Pe undeva îl înţeleg de Dorian. Ca fost jurnalist, el a încercat să demareze, vorba aia, o anchetă pentru stabilirea împrejurărilor în care un comesean de-al lui a rămas pieton. Şi i-a aliniat pe hol pe mizerabilii de miliţieni care au îndrăznit să se dea poliţişti în faţa amicului său. I-a interogat, le-a pus întrebări capcană şi s-a erijat într-un fel de şef al lor, avertizându-i prieteneşte că dacă vor să fie mutaţi disciplinar la Ciocile el îi poate ajuta benevol, pe gratis, fără să le ia niciun ban.
Pe vremuri, când scria ştiri apărute deja în presa locală, Dorian Stoianovici putea să îi ameninţe pe unii sau pe alţii că îi va da la ziar, de le va fi ruşine a doua zi să iasă din casă. Acum, fiind subprefect, Dorian Stoianovici nu se mai poate coborî la un asemenea nivel al intimidărilor, ci exersează tactici noi de şantajare a adversarilor, de parcă s-ar mai speria cineva în ziua de azi de o vremelnică funcţie de subprefect. Chiar mă întrebam cât timp va trece până când Dorian Stoianovici
