Reconstruirea unei societăţi nu este posibilă fără contribuţia tuturor. Pentru a crea, însă, trebuie ca lucrurile să fie gândite şi înţe­lese. Să ne limităm la o mică grădină: a o aban­dona, fie şi un singur sezon, înseamnă că va fi năpădită de buruieni. Obraznice şi viguroase, acestea pun stăpânire pe tot, sufocând plantele nobile, care vor degenera de la o generaţie la alta şi vor dispărea. Înving definitiv buruienile… Ca plantele nobile sunt creatorii de ştiinţă, tehnică ori arte, oameni care pot fi modele pentru alţii. Grădina trebuie lucrată. Este necesară şi o ierarhie clară a promovării valorilor. Comunismul a încurcat borcanele, cizmarul putând controla şi comanda un colectiv medical, iar croitoreasa – o trupă de teatru… A fost un nefiresc pe care societatea nu l-a putut digera niciodată. Dar acea gândire a avut seminţe care s-au împrăştiat şi iată că încă răsar modele organizatorice şi sociale cu această origine. Chiar dacă – aparent – nu mai au aceeaşi virulenţă, pe termen lung au efecte la fel de devastatoare. Cum a fost nivelarea oamenilor, aşa este şi actuala lipsă de ierarhie a valorilor. În domeniul san Publicitate itar, asistăm la subordonări nefireşti ale autorităţilor profesionale. Bazele clinice ale învăţământului medical universitar românesc sunt conduse într-un mod mai discreţionar decât oricând (cu excepţiile care confirmă regula) de către numiţi politic, care deseori nici nu sunt medici dar… dau lecţii medicilor. Şi cu toţii depind de deciziile consilierilor municipali, care se pricep la multe, la medicină… ca la fotbal. Factori de decizie din afara sistemului hotărăsc, astfel, „rezolvarea“ problemelor actuale şi dezvoltarea bazelor clinice. Or, performan­ţele medicale ale acestor centre metodologice (termen ce trebuie reintrodus în lege şi concretizat) şi performanţele educative ale învăţământului universitar depind de cor