Constitutia e o bucata de hartie. Da, stau scrise acolo tot felul de cuvinte si fraze mestesugite, si termenul insusi se scrie cu litera mare. Dar, pana la urma, Constitutia e doar o bucata de hartie. Se spune ca e o Lege fundamendala si ca are putere; se spune ca trebuie respectata pentru ca are suprematia. Dar si acestea sunt doar cuvinte scrise pe o bucata de hartie.
Nu exista nimic vrajit, nu exista nici o formula magica care sa faca cuvintele scrise acolo sa se indeplineasca de la sine. Puterea documentului sta exclusiv in respectul cu care o trateaza oamenii care sunt in pozitiile de putere, oricare ar fi acestea.
Constitutiile statelor democratice sunt foarte circumspecte cu puterea, o impart intre mai multe institutii care sa se controleze si sa se echilibreze reciproc. Dar acest lucru, binevenit, nu schimba cu nimic problema. Sunt mai multi oameni in institutii diferite cu prerogative diferite si complementare; insa tot pe responsabilitatea acestora se bazeaza Constitutia.
Putem aranja institutiile altfel, putem distribui prerogative altfel, dar nu putem schimba acest fapt final si inevitabil. Nu textele puse pe hartie au suprematia; ci oamenii aflati in situatia de a-i respecta, sau nu, prevederile.
Posibilitatea de suspendare a sefului statului intra in logica de care vorbeam mai sus: de vreme ce institutia prezidentiala are putere trebuie sa existe un mod in care alte institutii sa poata sa se asigure ca nu si-o foloseste altfel decat in cadrul constitutional. Daca faptele presedintelui incalca grav constitutia atunci alte institutii au dreptul de a-l cenzura si sanctiona pentru asta.
Si aici apare o nelamurire pe care am vazut-o exprimata de multi oameni, inclusiv de jurnalisti. Daca presedintele nu poate fi suspendat decat pe motive de incalcare a constitutiei, atunci de ce legea fundamentala p
