Ioan Laza şi-a amenajat în propriul apartament un adevărat muzeu. Fire migăloasă, artistul ciopleşte materialul cu o măiestrie aparte
Lamele fine ale ustensilelor folosite de Ioan Laza, mai ascuţite decât săbiile samurailor, taie lemnul ca şi când ar fi lipsit de consistenţă. Aşchiile cad la pământ, iar în locul lor apar mici motive tradiţionale, printre care se numără rozeta solară, funia, arborele vieţii, siluete antropomorfe stilizate sau cocoşul vestitor de bine.
O lingură de lemn banală devine în mâinile meşterului popular, odată macaragiu într-o uzină metalurgică, o adevărată operă de artă. „De loc sunt din comuna Şipote. După ce am terminat şcoala profesională, am lucrat cinci ani ca tâmplar pe şantier, apoi a urmat armata şi până în 2001, când am ieşit la pensie, am lucrat pe o macara la Tepro“, povesteşte Ioan Laza.
A devenit meşter după pensionare
Momentul a venit ca o binecuvântare pentru mâinile lui talentate. „Decât să stau de pomană sau să merg la crâşmă am preferat să încep să cutreier muzeele şi târgurile populare. Aşa am văzut multe lucruri care m-au inspirat să creez“, mai spune Ioan Laza.
Linguri, foale, blaturi pentru icoane, multe din ele încrustate la cererea studenţilor de la Artă Monumentală, şi orice alte obiecte terbuincioase casei sau doar pentru plăcerea ochiului au ieşit an de an din mâinile meşterului. „Cu studenţii colaborez încă din 1990. Sunt mulţi care au terminat dar continuă să vină la mine să-i ajut. La un număr de blaturi, îmi fac cadou o icoană“, mai spune ieşeanul. Astfel, casa lui a devenit un adevărat muzeu cu obiecte populare, icoane şi tablouri semnate de artişti ieşeni precum Ioan Gânju, Constantin Tofan sau Enio Batoş.
„Voi deschide un muzeu în comuna natală“
În scurt timp, multe dintre obiecte vor merge însă la el în comună, în muzeul pe care intenţionează să-l deschidă şi pentru
