Aratam in numarul anterior ca instaurarea comunismului in Romania a fost nu numai impunerea unui model strain definitoriu realitatilor autohtone, ci si o forma parsiva de ocupatie ruseasca. Un adevar de care trebuie sa tinem cont in judecarea diferitelor etape din istoria comunismului nostru, mult mai complex decat il infatiseaza neobolsevicii de azi.

REZISTENTA COMUNISTILOR PROSOVIETICI. Poate cea mai buna dovada a faptului ca instaurarea comunismului n-a fost altceva decat o expansiune ruseasca travestita sub falduri ideologice o constituie atitudinea lui Stalin fata de Iugoslavia. In anii imediat postbelici, Tito s-a aflat in fruntea procesului de bolsevizare a tarii sale. Comunistii iugoslavi dovedeau un zel iesit din comun in concretizarea doctrinei marxist-leniniste. Procesul a fost atat de rapid incat in 1947, cu ocazia vizitei in Romania, maresalul Tito a fost primit ca reprezentantul celei de-a doua tari comuniste din Europa. Sarguinta in a staliniza cat mai repede propria tara n-a contat deloc in clipa cand Tito a dat semne ca vrea sa-si pastreze independenta fata de Moscova. Sesizand intentia sovieticilor de a-si infiltra serviciile secrete in toate structurile de partid si de stat iugoslave, Tito a trecut la o ampla contracarare. Fara a tine cont de zelul comunistilor iugoslavi, Stalin a sesizat adevaratul sens al politicii duse de titoisti: lupta pentru pastrarea independentei nationale. De aceea, Stalin va expulza PCJ din lumea comunista prin Rezolutia Kominternului din 28 iunie 1948. Nu intamplator in aceasta perioada au fost destituiti si arestati liderii comunisti suspectati de a-si fi facut din independenta nationala un drapel: Lucretiu Patrascanu in Romania, Gomulka in Polonia. In exploatarea tarilor din Est, rusii s-au sprijinit, fireste, pe liderii comunisti prosovietici. Scoliti la Moscova, unii chiar agenti KGB, prosovieticii au fost colo