„Mintea ca întâmplare“
de David J. Linden, Ed. Herald, 2012
„Creierul uman crește cu o rată explozivă până la 5 ani și nu este complet matur decât la aproximativ 20 de ani“. Vă sună cunoscută fraza asta? Deși îi aparține unui specialist în neuroștiință, profesor la John Hopkins University School of Medicine, fiecare dintre noi a priceput cum este cu fiziologia creierului uman, chiar dacă nu a studiat ani de zile felul în care se dezvoltă și evoluează acesta. Pur și simplu, știm. Sau credem că știm.
David J. Linden, autorul cărții „Mintea ca întâmplare (Cum ne-a oferit evoluția creierului iubirea, memoria, visele și pe Dumnezeu)“, redactor-șef al publicației Jurnal of Neurophysilogy, ne explică în mai multe trepte cum funcționează ceea ce el numește „această lume stranie și deseori ilogică a funcționării neurale“, pornind de la observația că un creier uman nu este proiectat deloc elegant, așa cum am fi înclinați să credem. Designul creierului nu permite să se spună despre el că ar fi o capodoperă a naturii - însă funcționarea lui, da. Cerebelul, mezencefalul, talamusul, hipotalamusul, amigdala, hipocampul, cortexul - da, am auzit și noi de așa ceva, iar unii chiar au studiat îndelung toate aceste regiuni neurale pentru a înțelege că existența ne este guvernată de acest computer vechi, format din adiționarea a trei nuclee, unul mai vechi decât celelalte. Primul a fost creierul reptilian, cel care ne avertizează și astăzi atunci când un pericol este la orizont. El este supraviețuitorul - și cel care poate fi un bun bodyguard atunci când suntem amenințați, farul de veghe când armatele inamice sunt la orizont. Deși părem mai inteligenți decât oamenii cavernelor, savanții au descoperit că omul de Neanderthal avea creierul mai mare decât îl avem noi azi. Diferența dintre noi și alte specii (raportat la mărimea corpului nostru, noi avem creierul mai
