Paradoxul e ca universitatile de stat au o importanta mai mare in impunerea unei piete a competentelor decit cele private, ceea ce contrazice principiul dreptei cum ca tot ce e privat e bun, iar ce e de stat e rau. Sa comparam: privatul cel moral e Trustul domnului Bondrea, statul cel imoral e Universitatea infiintata de Cuza! Cum vi se pare? Solutiile, in vremuri de criza, difera esential in functie de contextul social-politic si de actorii sociali implicati. Unii propun solutii radicale, altii - cirpeli, ascunderea adevarului sub pres, ameliorari locale. Criza universitatii, de pilda, este tratata in aceasta cheie a aruncarii in derizoriu sau, absolut halucinant, a devierii de la problema reala. Un coleg imi atrage atentia asupra unui articol publicat saptamina trecuta in Ziua, amendind concurenta neloiala pe care o practica universitatile de stat, de natura sa falimenteze universitatile private. Teoria e ca statul (eminamente comunist sau socialist) distruge initiativa privata (care, fiind de dreapta, e moral superioara). Faptele prezentate sint urmatoarele: pentru cei 170.000 de absolventi ai Bac-ului din acest an, universitatile de stat au primit 108.000 de locuri cu taxa, plus 62.000 de locuri bugetate. Adica un loc pentru fiecare bacalaureat! Iar scandalul cu diplomele de laTrustul Haret a pornit exact in timpul admiterii, pentru a abate candidatii. Concluzia jurnalistei de la Ziuaeste ca, patronate de doamna Andronescu, "institutiile de invatamint superior finantate de la buget s-au transformat in veritabile srl-uri", desigur, cu "complicitatea rectoratelor". Sa ne intoarcem in timp: din punct de vedere "genetic", aceste universitati private au fost niste SRL-uri care au parazitat scolile de stat. Mai intiI "imprumutindu-le" profesorii, convinsi cu argumente economice sa-si exercite dreptul la libertate academica, impotriva dreptului la fel de valid si, in ta