Ne-am dedat amintirilor legate de aceasta frumoasa si populara piesa a lui Mihail Sebastian, care, fie vorba intre noi, nu se mai joaca decit rar. Mai ales dupa ce autorul a devenit o vedeta des citata in vendetele postume legate de congenerii sai, tocmai pentru ca sintem in plina vacanta si viata, la televizor sau aiurea, isi vede de treburile ei. Ca pe scena, ca pe micul ecran. Faptul ca, in plin sezon estival, cu soare, cu mare, cu boare si distractie cit cuprinde, mor 20 (douazeci!) de cetateni romani, in doar doua saptamini, nu doare si nu afecteaza pe nimeni.
De ce ? Pentru „c-asa-i romanul“, asa vrea el sa faca ce vrea el si dupa cheful lui. Si nu cum este indrumat. La slujba, pe strada, in familie: frica, buna ea cindva, care pazea bostanaria, nu mai functioneaza. Degeaba arboreaza salvamarii steagul albastru, ca este interzisa intrarea in apa marii din cauza valurilor mari sau a vintului puternic, as, ti-ai gasit, fiecare face dupa cum are o pofta de moment. Rezultatul: se moare pe capete, din prostie, sa fim iertati! Se ambeteaza cineva? Asta e, ceasul rau, ce sa-i facem, ghinion, nenorocul a facut o nenorocire! Secventele cu zecile de turisti - deducem si ca populatia Romaniei s-a cam ingrasat, dupa fizicul extrem de grasan-durduliu expus privirilor si camerelor de filmat –, in care sint salvati, in extremis, zeci de oameni care se aventureaza in mare, riscindu-si viata inutil, dintr-un simplu capriciu, ne face sa devenim muti. Cum sa conduci un asemenea popor? in schimb, aceeasi populatie indisciplinata devine brusc foarte patriotic-volubila cind este sa incrimineze prezenta „tinerilor romani“ in Irak. De parca soldatii nostri n-ar fi voluntari, dispusi la orice, ca sa cistige euro si dolari, decit sa se balaceasca – chiar si pe lei multi – in apele devenite involburate ale Marii Negre.
Ni se pare ingrozitoare, dar si sugestiva
