Filmul Muriel ou Le temps d’un retour (1963, în regia lui Alain Resnais) va rula joi, 21 noiembrie, ora 19, în sala de cinema a UNATC. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Gabriela Filippi, Andra Petrescu și Irina Trocan.
Alain Resnais, spre deosebire de colegii lui de generaţie din Noul Val Francez, nu s-a format printre criticii de la Cahiers du Cinema. Deşi au debutat în aceeaşi perioadă (în anii ’50), Resnais a colaborat (şi a împărţit puncte de vedere) cu Chris Marker, Agnes Varda, Jacques Demy – o generaţie mai mult sau mai puţin simultană şi asimilată Noului Val, şi cu preocupări politice declarate, şi numită Rive Gauche. Resnais a debutat cu scurtmetraje documentare, dintre care cel mai cunoscut este „Nuit et brouillard” (1955), care tratează problema holocaustului în lagărerele de concetrare naziste. Scenaristul lui „Nuit et brouillard” este Jean Cayrol (acelaşi de la „Muriel”), un fost luptător al Rezistenţei care a fost prins şi închis în lagărul de concentrare de la Gusen.
Muriel ou Le temps d’un retour este cel de-al treilea lungmetraj al lui Alain Resnais, care colaborase pentru filmele anterioare cu scriitori ai nouveau roman – pentru L’année dernière à Marienbad (1961) a lucrat la scenariu cu Alain Robbe-Grillet, iar pentru Hiroshima mon amour (1959), cu Marguerite Duras. Colaborarea lor s-a transpus în film pe baza principiilor teoretice ale Noului Roman, Resnais fragmentînd spaţiul, timpul şi naraţiunea efectivă a filmelor astfel încît acţiunea să devină ambiguă, iar accesul spectatorului în povestea filmului sau la psihologia personajelor să fie împiedicat – spectatorul e obligat să urmărească la rece ce i se arată. Nu voi relua subiectele celor două lungmetraje anterioare lui Muriel (de altfel, cred că sînt suficient de populare ca să nu mai necesite o reluare a discuţiei), deşi vreau să stabilesc că, la nivelul tematici
