Nu sunt numeroşi muzicienii care, la vârsta sfertului de veac, să se fi afirmat cu asemenea vigoare în peisajul actual - românesc şi internaţional - al vieţii artistice a zilelor noastre. O face violonistul Alexandru Tomescu. S-a aflat la el acasă, aici, alături de noi, în programul festivalului dedicat săptămânile trecute, la Sinaia, la Vila Luminiş, memoriei celui mai mare muzician român, George Enescu, de la a cărui naştere s-au împlinit, în a doua parte a lunii august, 121 de ani. Numai în ultimele luni a prezentat Concertul de Dvorak în compania a aproape zece colective simfonice din ţară; a prezentat de asemenea un program special de recital, dedicat lui Niccolo Paganini, atât la Bucureşti cât şi, de asemenea, la Reims; în fine, va susţine recitaluri camerale, în săptămânile următoare, la Bruxelles şi la Paris. Alexandru Tomescu a primit distincţiile supreme în peste treizeci de competiţii violonistice internaţionale, inclusiv în cadrul Concursului "George Enescu" de la Bucureşti; a fost distins cu Premiul "Yehudi Menuhin" în cadrul marelui Concurs Internaţional "Jacques Thibaud" de la Paris. În toamna anului precedent i-a revenit cinstea de a fi cântat în concertul de deschidere a Festivalului enescian, în compania cunoscutului colectiv simfonic francez Orchestre de Paris aflată sub conducerea dirijorului Christoph Eschembach.

Alexandru Tomescu a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu pentru România literară.

Dumitru Avakian: Care pot fi astăzi condiţiile afirmării unui muzician performer, acum în anii de început ai secolului XXI, într-o lume aflată în plin proces de globalizare, societate în care informaţiile şi valorile cunosc o circulaţie ameţitoare, greu de imaginat...

Alexandru Tomescu: Am participat, de când mă ştiu, la multe concursuri. Este o şcoală aspră dar bună. Altfel te pregăteşti atunci când apari în fa