Trei erori de strategie şi trei erori de tactică au făcut posibilă preluarea pachetului de 54% din acţiunile Oltchim de către Dan Diaconescu, în ceea ce promite să devină cea mai controversată privatizare din ultimul timp. Sursa: RAZVAN VALCANEANTU
Patronul de televiziune Dan Diaconescu n-a adus ieri cele 203 milioane de lei pentru pachetul majoritar la Oltchim, aşa cum promisese, invocând că nu poate să semneze un contract în care "nu s-a schimbat o literă" faţă de caietul de sarcini.
Teoretic, Diaconescu mai are timp până la sfârşitul lunii să găsească banii, însă în realitate şansele sunt minime. Totuşi, deşi va pierde 130.000 de euro, Dan Diaconescu reuşeşte să blocheze cel puţin până la anul vânzarea combinatului.
Acest fapt a fost posibil ca urmare a unui cumul de breşe în strategia şi în tactica statului.
Erori de strategie
1. Cea mai mare eroare a fost întârzierea privatizării până în punctul în care combinatul s-a oprit iar statul a ajuns cu spatele la zid. Experienţa CupruMin demonstrase deja că pentru astfel de vânzări este nevoie de o rezervă de timp, de o procedură suficient de elastică astfel încât să poată fi reluată rapid şi chiar de un plan B. Însă statul nu pare să fi învăţat nimic.
2. Istoric, prima greşeală a fost vânzarea separată a Arpechim,odată cu Petrom, deşi OMV nu a dorit nici un moment rafinăria de la Piteşti. Încercarea ulterioară de-a prelua rafinăria cu bani de la buget a fost apoi respinsă ca ajutor de stat.
Tot respinsă a fost şi încercarea statului de a-şi converti creanţele în acţiuni, la cererea acţionarului minoritar PCC, care a invocat o clauză din statutul Oltchim conform căreia pentru majorările de capital este nevoie de două treimi din voturi.
3. O altă greşeală a fost vânzarea combinatului înainte de trecerea prin procedura de insolvenţă. În condiţiile în care valoarea netă a combinatul
