O pagină de referinţă din istoria (încă nescrisă!) a diplomaţiei româneşti a fost abordată în cadrul reuninii Fundaţiei Europene Titulescu şi a Centrului de Studii Strategice: ”Lucian Blaga şi politica externă a României în perioada interbelică”. Evenimentul l-a avut ca invitat pe prof.univ. Pavel Ţugui, reputat istoric literar, autor al unei ample crestomaţii cuprinzând rapoarte, articole, scrisori şi telegrame din activitatea diplomatică a poetului şi filosofului.

Tema a fost tratată pe două paliere ideatice, aflate într-o organică intercondiţionare. Primul palier a fost cel al activităţii diplomatice propriu-zise a lui Blaga, care însumează mai bine de un deceniu (1927-1939), iar cel de-al doilea a fost cel al activităţii sale publicistice din aceeaşi perioadă. Au fost evidenţiate acţiunile sale pentru apărarea şi promovarea intereselor legitime ale României în dosare litigioase, agitate de către cercurile revizioniste, cum ar fi: Statusul catolic în Transilvania; chestiunea "optanţilor", motiv de revendicări din partea Ungariiei către România; sau soluţionarea situaţiei minorităţilor naţionale din ţara noastră în spiritul Tratatului de la Versailles. Ca dovezi ale realismului şi a spiritului vizionar de care a dat dovadă diplomatul Lucian Blaga au fost relevate poziţia asupra relaţiilor diplomatice dintre România şi Uniunea Sovietică sau a legitimităţii Societăţii Naţiunilor într-o Europă şi o lume supuse unor mari prefaceri, dar şi unor profunde turburări. În context a fost remarcată convergenţa abordărilor diplomatului Lucian Blaga cu cele ale lui Nicolae Titulescu, căruia, de altfel, autorul "Poemelor luminii" i-a dedicat o emoţionantă evocare. "Diplomatul Lucian Blaga - a conchis Profesorul Pavel Ţugui - a fost un gânditor care s-a confruntat cu o realitate extrem de agitată, păstrându-şi o linie fermă de conduită în slujba intereselor român