În oraşe au rămas să cânte doar românii, din cauza câştigurilor care au scăzut în ultimul an. La fel ca în multe ţări din Europa, în Italia, cântăreţii de stradă, majoritatea români de etnie rromă, reuşesc să-şi câştige existenţa folosindu-se de talentul la muzică.
Sunt puţine pieţele din centrul istoric al Romei unde nu se aude o vioară sau un acordeon care să dezvăluie identitatea artistului. Unele dintre piesele interpretate de aceşti instrumentişti fac parte din creaţia unor recunoscuţi compozitori români.
„După părerea mea, se disting două categorii de muzicanţi aici, la Roma. În prima intră cei care cântă în vagoanele de metrou o muzică pe care aş numi-o gălăgioasă şi care, bineînţeles, deranjează", spune Corina Adam, 25 de ani, din Făgăraş.
Ea mai zice că cealaltă categorie i se pare mai interesantă. „Au ales o muzică accesibilă, chiar plăcută auzului, pe care o interpretează instrumental în marile pieţe ale oraşului. Întotdeauna am oferit un euro, doi, aşa, ca o răsplată a talentului omului", adaugă Corina.
„Eu cânt cu acordeonul la metrou, încep dimineaţa pe la ora 9 şi stau până pe la 6-7 seara. Merg pe linia A şi din cinci în cinci staţii schimb vagonul. Câştig în jur de 30-40 euro pe zi, uneori mai puţin", mărturiseşte Leonard Sâncu, 32 de ani, acordeonist, din Craiova.
„Erau şi câţiva sârbi, dar au dispărut"
Cântăreţul spune că pe cealaltă linie (n.r. - linia B), sunt tot români. „La Roma cântă doar românii. Pot să spun că meseria asta o fac ţiganii. Într-o vreme mai erau câţiva sârbi, dar au dispărut că nu se mai câştigă bine", spune Leonard. „Sunt de şapte ani în Italia şi locuiesc cu familia; în toţi aceşti ani am cântat în pieţele Romei. Chiar dacă nu ies cine ştie ce bani, dorm liniştit noaptea fiindcă i-am câştigat cinstit", spune Gheorghe Bălteanu, 70 de ani, violonist, din Craiova.
El povesteşte că locul l
