Edilul Apahidei, Ionel Fărcaş, este cel mai longeviv primar din Cluj, primul mandat fiind câştigat în 1957.
Anticamera primarului, unde aşteaptă câţiva cetăţeni matinali, duce la o sală încăpătoare, cu tricolor încreţit pe perete şi diplome înrămate alături. De după biroul lung, din lemn de mahon, Ionel Fărcaş îşi ocupă scaunul de edil, impunător ca un şef care conduce de 40 de ani. Are o faţă de o seriozitate englezească, cu un zâmbet neaoş românesc, gesturi largi şi discurs clar, pătrunzător. Meseria lui: primar. A fost, pe rând, sub şapte preşedinţi de stat: Gheorghe Maurer, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu.
A apucat telefonul cu manivelă, ce-ţi făcea legătura „după ce-ţi picau toate plombele din gură“, primăria fără fax şi imprimantă şi rapoartele umflate către Activul Judeţean de Partid. A fost membru de partid, a jucat după cum au cântat comuniştii, dar Legea Lustraţiei nu l-a judecat. Apahidenii l-au reales primar, la şase ani de la Revoluţie şi bine au făcut, spun ei. De la primul mandat, început în 1957, urmat de o pauză de aproape 16 ani, Ioan Fărcaş a fost reales, în 1996, primarul comunei Apahida.
Comunismul
Administrarea unei localităţi înainte de Revoluţie semăna mult cu vremurile capitaliste. Şi atunci, dar şi acum, problemele unui primar porneau întotdeauna de la contradicţiile cu şefii de la putere sau cu partidul care îl susţine. „Pe atunci, orice investiţie pe care o începeai, trebuia să o termini în trei ani. Ca şi acum, Apahida era un fel de zonă metropolitană a Clujului. Am reuşit să introduc apa şi canalizarea, gazul şi să extind cu un etaj şcoala din comună. Când am fost înlăturat de la primărie, după 25 de ani de realizări, m-am simţit stingherit”, povesteşte acesta.
Reales după 16 ani
În perioada în care nu a fost